Noutati privind modificarile regulilor de stingere a obligatiilor fiscale si compensarea creantelor fiscale

Baza legala: OUG 8/2014; Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu completari si modificari ulterioare; OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu completari si modificari ulterioare   Ca urmare a noilor prevederi legale aduse de OUG 8/2014, in Codul de procedura fiscala apare un nou articol – 115¹ – care face o distinctie fata de reglementarea generala privind ordinea stingerii datoriilor cu referire la executarea silita suspendata, mai exact in doua situatii:

• cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor;
• cand suspendarea se intinde pe o perioada de cel mult sase luni, in cazuri exceptionale, si se face doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului.

Dupa cum precizeaza noile dispozitii, platile efectuate de catre debitori nu se distribuie si nu sting obligatiile fiscale inscrise in titluri executorii pentru care executarea silita este suspendata in conditiile de mai sus. Pe de alta parte exista si o exceptie, si anume faptul ca contribuabilul poate opta pentru stingerea acestora la alegerea sa, in sensul ordinii de prioritate, in cazul obligatiilor fiscale de plata stabilite de organele de inspectie fiscala, precum si a amenzilor de orice fel. In privinta compensarii obligatiilor fiscale, reglementarile privitoare la stingerea obligatiilor la executarea silita suspendata sunt aplicabile si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin compensare. Intre noutatile privind compensarea obligatiilor fiscale datorate bugetului de stat, sunt de remarcat urmatoarele elemente:

• s-a modificat principiul general aplicabil, astfel ca prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume;
• ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia,  cf.  alin. (1) al art. 116;
• aliniatul (5) din art. 116 prevede dispozitii privind momentul exigiblitatii creantelor; in varianta anterioara, situatia prevazuta la litera d) stabilea exigibilitatea “la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit conform art. 117”. Cu incepere de la 28 februarie 2014, data exigiblitatii survine la data nasterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 117, dupa cum urmeaza:
  • la data platii pentru sumele achitate in plus fata de obligatiile fiscale datorate;
  • la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei anuale de impozit pe profit, in cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;
  •  la data emiterii deciziei de impunere anuala, in cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;
  • la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;
  • la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei fiscale, in cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevazuta la art. 117²;
  • la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.